Codette Traveler@Grace Hopper Celebration Conferece 2017 – CHECKED!

Codette a demarat anul acesta Codette Traveler, proiect care-și propune să ofere burse pentru fetele din România pentru a participa la diverse conferințe sau evenimente tehnice din afara țării. Prima conferință de pe lista noastră a fost Grace Hopper Celebration Conference 2017.

GHC 2017  este organizată de AnitaB.org în colaborare cu ACM și se declară ca fiind cea mai mare conferință dedicată femeilor din tehnologie. Anul acesta conferința a adunat 18 000 de participanți și peste 700 de speakeri. Această ediție a avut loc în căldurosul Orlando din Florida.

Codette Traveler a acoperit cheltuielile de transport, cazarea și biletul la conferință pentru două persoane – o personă selectată prin formular și o persoană din cadrul comunității. Pentru această ediție, bursierele Codette Traveler au fost Adriana Mănoiu și Giorgiana Vlăsceanu.  Mai multe informații despre selecție la articolul.

Alături de noi, în acest proiect au fost Cegeka și Bloomberg, în calitate de parteneri și sponsori.

De la studente și până la senioare, GHC este o sursă de inspirație pentru mii de femei de pretutindeni. Conferința aduce în prim plan povești pline de emoție, resurse și ghidare pentru un an întreg.  Așteptăm cu nerăbdare să ne povestească Adriana și Giorgiana despre #GHC17 și despre cum #codette a fost parte în acest an.

Pentru că ne dorim să ajungă și la voi măcar o fărâmă din experiența persoanelor aparținând mișcării tech, le-am întrebat pe fete ce sesiuni au fost cu adevărat spectaculoase. Ei bine… nu au ezitat să ne spună de sesiunile de keynote. În fiecare zi, sesiunea cea mai râvnită a fost keynote-ul care a adunat peste 12 000 de persoane într-o singură încăpere. Nivelul de energie generat de a fi parte din ceva mai mare, este cu adevărat impresionant.

AnitaB.org a încercat să ajungă la un număr mult mai mare de persoane, așa că aceste keynotes au fost transmise live. Haideți să aflăm câte ceva despre topicurile celor 3 zile de conferință ce au fost dezvoltate în cadrul  keynotes.

Miercuri, 4 octombrie

 

Joi, 5 octombrie

Vineri, 6 octombrie

Sperăm că am ajuns cu un strop de inspirație la voi.

În curând revenim cu gânduri și de la Adriana și Giorgiana 🙂

 

Codette Traveler – la un pas de conferință

În aprilie anunțam lansarea unui program singular în România, o bursă pentru a trimite două fete din România la o conferință realizată în Statele Unite ale Americii.

Codette Traveler este primul grant din România dedicat româncelor cu proiecte sau experiență de lucru în domeniul tech pentru a participa la conferința Grace Hopper Celebration for Women in Computing, care are loc între 4-6 octombrie în Orlando, Florida (SUA).

Anul acesta au fost puse la dispoziție două locuri pentru această conferință pe care au aplicat 70 de fete pasionate de acest domeniu. Cele două locuri au fost distribuite în mod egal între aplicantele prin formular și echipa Codette.

Prima ediție Codette Traveler a adus împreună multe fete pasionate și pline de motivație, ceea ce a adus dificultăti în procesul de selecție, având în vedere faptul că au fost multe aplicații foarte bune, cu idei și experiență pe măsură.

După perioada de aplicare, selecție și interviuri, această ediție a grantului aduce în prim plan cele două bursiere ce vor participa la Grace Hopper Celebration for Women in Computing cu însemnele Cegeka, respectiv Bloomberg, cei doi sponsori ai grantului de anul acesta.

Adriana Mănoiu aplicantă. Adriana  lucrează în sfera embedded software, pentru domeniul automotive. La conferință, ea își dorește să interacționeze cu cât mai multe persoane, iar cunoștințele pe care le dobândește acolo să îi permită să se dezvolte în zona tech și să sprijine comunitatea.

Giorgiana Vlăsceanureprezentanta Codette. Giorgiana are o activitate în comunitate de 1 an și jumătate, a fost încă de la început alături de Codette și toate activitățile noastre au amprenta ei într-o mai mică sau mare mare măsură. A adus parteneri strategici, contribuind la toate nivelurile organizației. Este activă în zona academică, dar și pe alte paliere – educație pentru cei mici, voluntariat în diverse comunități, evenimente tech, culturale și sportive.

Numărul de aplicații, motivația și pasiunea fetelor sunt numai câteva dintre motivele care ne impulsionează să ne dorim și o următoare ediție a acestei burse. Pentru noi începe o nouă perioadă, cu siguranță una mai plină, iar pentru cele două fete cu siguranță mai multe planuri.

Această ediție nu se oprește aici, revenim cu informații calde de la conferință direct de la cele două bursiere. Keep in touch!

 

GHC16: Team Player sau Leader?

O să povestesc o întâmplare de la GHC 2016, din timpul prânzului organizat de comunitatea Systers. Dacă nu știi exact ce presupune un prânz la GHC – sau ce e acest GHC despre care vorbesc, vezi articolele de aici, aici și aici 🙂

Un lucru care mereu mi-a plăcut la GHC a fost faptul că, deși sunt 15,000 de persoane, cumva am reușit să mă întâlnesc accidental cu o groază de prieteni vechi 😀 Așa s-a întâmplat și atunci, când m-am întâlnit cu Liana absolut întâmplător la coadă la Starbucks. Liana Marinescu e plecată din țară de câțiva ani, a terminat masterul și face doctoratul pe robotică la King’s College London, unde e și asistent universitar. Ea a terminat Automatica la U.P.B., noi două am făcut parte dintr-o echipă de robotică mai mare, cu care am ajuns și la faza internațională a concursului Eurobot în 2012. 

Așadar, ajunsesem la prânzul Systers împreună cu Liana și ne-am bucurat că am prins locuri dat fiind ce aglomerație am văzut pe la celelalte locații. Erau atâtea sub-comunități prezente, de la studente la femei care lucrau pentru guvernul S.U.A. sau chiar în armată! Și noi, care nu știam la ce să ne așteptăm 🙂 Apoi, au început prezentările Prudential, sponsorii oficiali ai prânzului respectiv. Și ei au făcut un joculeț foarte interactiv: la intrare ni s-au dat câte 2 creioane incandescente: unul pe roșu, unul pe albastru, iar cineva ne punea întrebări cu 2 răspunsuri posibile. Noi trebuia să-l ridicăm fie pe cel roșu, fie pe cel albastru, în funcție de răspunsul care ne definea pe noi, după care li se dădea cuvântul câtorva femei din sală pentru a spune de ce au făcut alegerea respectivă – așa cum se vede din imaginea de mai sus.

Roșu! Albastru! Albastru! Acum iar roșu! Și tot așa.. Până când una dintre întrebări mi-a atras atenția: „team player” sau „leader”? Majoritatea femeilor din sală (și erau câteva sute!) au ales că preferă să fie „team player” – doar câteva dintre noi am ales „leaders”. Și s-au ridicat câteva dintre ele și au spus de ce preferă lucrurile așa. Și le-am înțeles punctele de vedere, în timp ce m-am ridicat să merg către față pentru a li-l oferi și pe al meu. N-am avut ocazia să vorbesc, deoarece în momentul când am primit microfonul, prezentatoarea a trecut la următoarea întrebare, dar am reușit să schimb două vorbe cu una dintre doamnele de la Prudential care m-a ascultat. Și o să încerc să vă spun și vouă, fără să intru în prea mari detalii (poate astea ar fi ceva povești pentru altă dată?).

Până acum am văzut expresia „team player” folosită în doar două moduri: la calități superficiale trecute în CV-uri și în expresii de tipul „not a team player”. Da, cu negația în față. Și nu e folosit ca feedback constructiv sau pentru a desemna o trăsătură generală / definitorie a unei persoane, ci e aruncat de obicei atunci când cineva refuză să facă o acțiune (motivul nu contează aici), ca o încercare de manipulare prin șantaj emoțional. Și merge. Am văzut la atâtea dintre prietenele mele asta – să nu poată spune „nu” (și mie mi-a fost foarte greu să încep să fac asta), iar de multe ori totul pornește de la astea 4 cuvinte. Fie că ți se cere să faci documentație, când tu îți dorești să scrii cod; sau ți se cere tema, pentru care tu ai muncit zile la rând; sau ți se dau mai multe taskuri (poate chiar până la ajunge aproape de un burn-out), în timp ce alți colegi nu par a avea același volum de muncă?

Poate te-ai regăsit și tu în exemplele de mai sus și refuzul de a le da curs a făcut să fie adusă în discuție calitatea ta de a fi o co-echipieră bună. Sau poate nu. Sau poate nu încă. Lista nu e exhaustivă, sunt doar câteva consecințe ale faptului de a fi șantajat pe motiv de „not a team player”. Pentru cine a văzut „Back to the Future”, aș zice că e ca unul dintre momentele în care Marty e numit „chicken” – și nu poate rezista tentației de a dovedi contrariul!

Cel mai bine e să gândești la rece: chiar nu mai sunt „team player” dacă nu fac asta? Alții rămân „team players”, deși sunt pe aceeași poziție cu mine și nu li se cer aceleași lucruri? Care sunt prioritățile mele? Iar dacă îți dai seama că ești într-o echipă care s-a obișnuit să îți facă asta, poate e timpul să faci o schimbare.

Eu am ales să fiu leader, mai mult decât team player (nu în loc de!). Și, deși o prezint ca pe o alegere personală, ca și cum te trezești într-o dimineață și te hotărăști „hmmm.. azi cred că vreau să fiu leader!”, sunt conștientă că nu e chiar așa. Dar este ceva din care îți poți face un scop și, chiar dacă nu e o rețetă universală care să ne transforme pe toți în leaderi peste noapte, există pași care pot fi urmați și resurse online care pot fi utile. Dar despre asta voi vorbi într-o altă postare 🙂

Data viitoare o să vă spun câteva povești amuzante despre cum la GHC 2016 m-am transformat pentru aproape o săptămână în jurnalist – așa au apărut Codette Interviews 😀

PS: Tot atunci i-am povestit Lianei despre bursa Women Techmakers (fosta bursă Anita Borg) și cam ce presupune. Eram sigură că dacă aplica o va primi și m-am bucurat când mi-a scris exact asta 😀 Morala? Uneori ai nevoie doar de o șansă, dar întotdeauna tu trebuie să faci primul pas 🙂

PPS: Tu te-ai înscris? Formularul e deschis până pe 26 mai!

GHC: Să aplic? Să nu aplic?

Mergând prin mulțimea de la GHC, de multe ori eram singură. (Ce e GHC? Vezi aici!)

Dar nu mă simțeam singură. Și fie că mă întâlneam cu vechi prieteni, fie că îmi făceam alții noi de un lucru puteam fi sigură: puteam să intru în vorbă cu oricare dintre persoanele de acolo și m-ar fi acceptat oricine. Mă simțeam ca într-o familie pe care încă nu am cunoscut-o, în preajma sărbătorilor 🙂 și vedeam cum alte persoane din jurul meu formează prietenii la fel de ușor și se ajută reciproc.

Cam așa mă simțeam și în 2015, în timp ce mă plimbam prin holurile clădirii unde se ținea conferința, gândindu-mă ce vreau să fac atunci. Și cât eram pe scările rulante, am asistat la o scurtă discuție între două fete din fața mea, care păreau că nu se știu, probabil tocmai făcuseră cunoștință în ziua respectivă. Nu mai țin minte cuvânt cu cuvânt, dar una dintre ele era nesigură dacă să aplice pentru un job la career fair, după ce tocmai motivase de ce ar fi locul de muncă ideal pentru ea și cât de mult a așteptat momentul.

Îți sună cunoscut? Mie da. E același sentiment pe care îl am înainte de fiecare decizie care îmi va influența cât de puțin viitorul. Înainte de fiecare proiect pe care îl încep, înainte de fiecare întâlnire mai importantă. Chiar și înainte de fiecare prezentare pe care o țin – și după atâția ani de când fac asta, m-aș fi așteptat ca măcar tremuratul să înceteze! Unele persoane – aici mă includ și eu – pot să treacă peste micile semne care vor să te țină mereu cu un pas înapoi. Pur și simplu mă forțez să mă împing înainte, până reușesc să trec de partea de început, iar după 5-10 minute reușesc să revin la normal.

Dar primul pas a fost să recunosc pentru mine însămi că ceea ce mi se întâmplă este o manifestare a „sindromului impostorului”. O să vorbesc mai multe despre cât de mult m-a schimbat recunoașterea aspectului ăsta la mine în alt articol; până atunci, vă las cu niște sfaturi care mie mi s-au părut super-utile și mă ajută încă și acum – le găsiți aici.

Nu știu ce s-a întâmplat cu cele două fete de la GHC, sau dacă fata respectivă a aplicat până la urmă sau nu – dar țin minte că începuse să îi crească moralul la încurajările prietenei ei. Uneori este de ajuns să auzim argumentele noastre, în vocea altcuiva, iar asta pare să ne dea un boost de încredere. Destul cât să ajungem la următorul nivel.

Și, ca să extind puțin ideea, nu e de ajuns să existe o comunitate din care să facem parte – ce contează este comunicarea din grup: să știi că e cineva acolo și că îi poți povesti prin ce treci, fără să fii judecată, un „safe space” (vezi și interviul cu Rose Robinson în care vorbește despre spații sigure). Și mai ales, să știi că acele persoane te vor ajuta cu un sfat atunci când ai nevoie.

Apropo de sfaturi – nu mai amâna. Când vrei să participi la un eveniment, când vrei să aplici pentru un grant / o bursă, nu mai aștepta ca să ia alții locurile. Pune-te pe tine în față, doar așa te vei dezvolta pe tine. Doar crescând tu însăți vei putea să îi ridici și pe cei din jurul tău 🙂

PS: Imaginea de mai sus e de la conferința GHC din 2014. Întâmplător am aflat că și o prietenă de-a mea, Luminița Birnicu venea 😀 În poză suntem noi două și cu Anamarija Fofonjka, colega de cameră a Luminiței de la conferință, cu care ne-am împrietenit acolo.

PPS: Dacă ai întrebări legat de GHC, poți să ne lași 2 rânduri pe event 🙂

Despre conferința Grace Hopper Celebration of Women in Computing (GHC)

Am spus de multe ori că participarea la conferința Grace Hopper Celebration of Women in Computing (GHC) îmi garantează că voi fi inspirată pentru un an întreg!

 

Dar nu am motivat, decât foarte rar, și asta doar prietenilor cărora le-am spus ce se întâmplă acolo. Așa că urmează o serie de postări prin care o să povestesc despre întâmplări și persoane, despre gânduri și sentimente pe care le-am avut și, sper eu, o să puteți lua și voi o părticică din conferință acasă 🙂 Am avut norocul să particip 3 ani la rând (o dată în Phoenix, Arizona și de 2 ori în Houston, Texas) așa că am destul „material” de povestit!

Pentru început, vreau să vă spun mai multe despre ce se poate găsi acolo – și o să încep cu numărul extraordinar de mare de participanți – 15,000 de persoane! Vreau să vă opriți o clipă din citit și să vă imaginați cam cât ar însemna asta … 

 

Gata? Vreți să vă dau și eu un ghiont imaginativ? Gândiți-vă cum ar arăta dacă dintr-o dată toată populația din Sinaia și din Predeal ar fi, în același timp, împreună, în aceeași clădire – timp de 3 zile! Dar nu e numai asta – majoritatea sunt femei. Da, majoritatea, nu toți – dintre cele 15,000 de persoane, aproximativ 1,000 sunt bărbați.

Keynote-urile sunt cele mai interesante dintre toate prezentările. Și nici acum nu-mi vine să cred că în 2015 am fost la doar câțiva zeci de metri de Sheryl Sandberg! Mi-ar fi plăcut să o întâlnesc după prezentare, dar nu mai era în zonă (am prins, în schimb, curaj pentru 2016, când am căutat toate femeile extraordinare care mă inspiră și le-am luat câte un interviu). Keynote-urile sunt filmate, deci puteți să le vedeți și voi; mie îmi place să le mai revăd din când în când, sunt o sursă bună de inspirație și chiar mă fac să mă simt bine 🙂 Pe cel cu Sheryl îl găsiți aici, iar pe cele din 2016 aici. Îl recomand cu multă, multă căldură pe cel din 2016 cu Megan Smith – recunosc că nu știam prea multe despre ea până să ajung la GHC, dar acum este unul dintre idolii mei, o admir foarte mult și doar ascultând-o vorbind veți putea să înțelegeți de ce 😉

Datorită faptului că este o conferință care trebuie să se adapteze pentru toate nivelurile participanților și pentru toate tipurile de joburi, există numeroase sesiuni la care poți participa: de la cele tehnice, la cele de îndrumare a carierei, la cele axate pe zona de antreprenoriat. Unele dintre activități sunt de tip prezentare, altele de tip workshop – dar întotdeauna vor avea pe program o mică etichetă a cărei culoare îți va spune dacă sunt pentru începătoare, avansate, sau ceva între cele două. Ce mi-a plăcut a fost că sunt abordate subiecte tehnice de actualitate: de la cloud și mobile, la IoT și bioinginerie.

Pentru unele dintre evenimente sunt locuri limitate, de exemplu pentru Open Source Day, unde poți lucra pe proiecte Open Source cu impact social. Am participat și eu în 2014 și chiar am lucrat pe un proiect al Peace Corps, împreună cu niște fete cu care am făcut cunoștință acolo, pe loc – a fost o experiență super și am și învățat 1-2 lucruri interesante.

Nu în ultimul rând, mai e și Career Fair-ul, unde eu mi-am petrecut o mare parte din timp de fiecare dată. Sunt persoane care se simt mai bine dacă merg la prezentări / workshopuri. Eu, în schimb, parcă sunt mai în elementul meu când vorbesc cu oameni. Iar acesta nu este doar un simplu târg de joburi – sunt câteva sute de standuri care combină companii, universități și comunități cu care se poate intra în contact. Fiecare își aduce giveaways, fiecare face câte ceva pentru cei care ajung la standurile lor – de la portrete, poze profesioniste pentru CV, la zone cu masaj, zone de joc si expoziții de tehnologie nouă. Câteva dintre lucrurile care mi-au plăcut mie personal ar fi: faptul că am încercat un headset de realitate virtuală de la Oculus Rift în 2014 (în condițiile în care la noi nu apăruseră încă), am intrat în mașinile de la Google care se conduc singure, și am încercat Google Glass când încă era în dezvoltare.

Pentru că e destul de greu să ajungi dintr-o parte în alta într-un oraș care nu are infrastructura necesară pentru a permite la 15,000 de persoane să ajungă toate, din orice colț al orașului (în condițiile în care Houston e aproximativ de 7 ori mai mare decât București!), organizatorii au creat un sistem de transport cu microbuze special pentru conferință. Participanții puteau călători gratuit pe oricare dintre cele 9 rute, doar folosind badge-ul conferinței, iar microbuzele soseau din 15 în 15 minute în timpul orelor de vârf.

Conferința e foarte mare, iar cele 15,000 de persoane participante trebuie să și mănânce la prânz; există o cantină improvizată, de unde se poate cumpăra mâncare, ceva locații în afara centrului de conferințe, și – opțiunea numărul 3 și cea mai convenabilă dintre toate – prânzuri organizate de către diferite comunități: Systers, ResearcHers, Black Women in Computing etc., unde intrarea este liberă, dar locurile sunt limitate. Însă partea care e cu adevărat importantă este faptul că la aceste prânzuri fiecare comunitate organizează diferite activități, care te fac să te simți că și tu ești parte din întreg (și ai oportunitatea să vorbești cu persoane pe care nu le-ai mai întâlnit până atunci). O să vorbesc într-o postare viitoare despre activitățile la care am participat.
Vă puteți da seama că la o scară atât de mare este greu să organizezi totul perfect și să anticipezi nevoile pentru atâția oameni. Dar există acolo tot ce ai nevoie, de la locații de printat (în cazul în care rămâi fără cărți de vizită) și locații de păstrat bagajele, la creșe de zi pentru mamele cu copii mici. O singură problemă a fost recurentă, an de an, și anume WiFi-ul. Și cum să nu fie, când ai o clădire atât de mare și atâtea persoane și device-uri care se conectează simultan? Dar după ce îți dai seama care sunt zonele cu net mai bun, poți să revii acolo când ai nevoie. Pe de altă parte, am putut observa multe schimbări în bine acum față de prima dată când am participat – iar User Experience-ul este ceva pe care chiar se mizează la GHC – așa că sunt convinsă că pe viitor se va îmbunătăți și aspectul ăsta 🙂

Tot ce vrei să afli despre grantul Codette Traveler

Săptămâna trecută am lansat grantul Codette Traveler, primul grant din România care va trimite 2 femei la conferința Grace Hopper Celebration for Women in Computing (GHC), care anul acesta va avea loc în Orlando, Florida (SUA) între 4-6 octombrie.

Nu aștepta până se va ivi altă dată ocazia – aplică acum! Pe tine te ajută pentru că, trecând o dată prin procesul de aplicare, îți va fi mai ușor data viitoare – iar pe noi ne ajută pentru că vedem că există interes din partea comunității pentru astfel de acțiuni 🙂

Ce oferim?
– Biletul de acces la conferință
– Biletul de avion dus-întors
– Cazarea în zilele conferinței

Nu am pașaport! Nu am viză de SUA! Pot să particip?
Desigur! Ai cam o lună și jumătate – două luni (prin extensie) din momentul când te anunțăm că ai primit grantul pentru a te ocupa de obținerea pașaportului și a vizei. Grantul nu acoperă costurile pentru pașaport și viză, însă te sprijinim în obținerea lor (cu sfaturi, dar și o scrisoare pentru a te ajuta la obținerea vizei).

Care este procesul de selecție?
Procesul de selecție are loc în trei etape: o selecție preliminară bazată pe motivația de a participa, o etapă de interviuri realizată de către partenerii noștri și alegerea finalistei din lista obținută în urma interviurilor.
Pentru prima etapă contează pentru noi să vedem cum te va ajuta participarea la conferință – aici poți să te gândești la profilul tău și la ce oferă conferința.
Interviurile din a doua etapă vor fi tot în genul acesta (nu sunt interviuri tehnice), precum și întrebări legate de proiecte pe care ai lucrat (ce ai in CV). Cegeka România și Bloomberg sunt alături de noi, reprezentanții lor vor realiza aceste interviuri.

Nu am mai auzit până acum de conferința asta – puteți să îmi dați mai multe detalii?
Este cea mai mare conferință pentru femei programator din lume – sunt atât de multe de făcut acolo încât va trebui să revenim cu o postare separată doar despre asta 🙂 până atunci: intră pe site-ul conferinței și uită-te pe ce track-uri au, caută articole de la persoane care au participat în anii trecuți și caută poze de la event pe Google Images – sigur găsești super-multe resurse online 🙂

Nu programez! Pot sa particip?
Grantul este deschis tuturor femeilor din domeniul tech, fie că programează, lucrează în telecomunicații, sau au startup-ul propriu în domeniu.
În schimb, grantul nu se adresează femeilor care lucrează cu persoane din domeniul tech (e.g. HR, furnizori de servicii etc).

Te-am convins? Completează formularul de înscriere până pe 19 mai. Pentru mai multe detalii, citește și regulamentul campaniei și scrie-ne pe event sau pe pagina de Facebook daca ai orice neclarități 🙂